Stiluri parentale care sprijină reglarea emoțională la copii

       Așa cum am menționat aici, reglarea emoțională joacă un rol important în viața fiecăruia dintre noi, influențându-ne capacitatea de a funcționa în rutinele zilnice și starea noastră psihologică, esențială în gestionarea provocărilor vieții.

      Primele relații semnificative în cadrul cărora dezvoltăm abilități emoționale au loc în sânul familiei. Cercetările arată că părinții sunt cei cu cea mai mare influență în ajustarea emoțională timpurie și în optimizarea abilităților emoționale pe care copiii le vor consolida în timp. Setul lor organizat de sentimente, gânduri, atitudini și convingeri cu privire la emoții în general reprezintă un aspect important în dezvoltarea competenței emoționale a celor mici. Studiile empirice arată că există diferențe semnificative în ceea ce privește abordarea emoțională chiar în cadrul aceleiași culturi, de exemplu: unii părinți sunt mai toleranți și acceptă furia ca pe o emoție naturală, alții o consideră dăunătoare, provenind de la diavol și o văd ca pe ceva care trebuie pedepsit, în timp ce alți adulți încurajează exprimarea furiei și folosesc aceste momente ca pe o oportunitate de învățare a copiilor.

   Din punct de vedere al filosofiei emoționale parentale, s-au identificat patru stiluri care au impact în dezvoltarea competenței emoționale în rândul copiilor.

   Stilul bazat pe coachingul emoțiilor este cel mai folositor pentru copii și adolescenți. Acesta constă în îndrumare pas cu pas și laudă și are următoarele caracteristici:

• părinții conștientizează intensitatea emoțiilor proprii și ale copiilor lor;

• văd emoțiile negative ca pe o oportunitate de conexiune și învățare;

• validează emoțiile copiilor;

• îi asistă pentru a eticheta verbal emoțiile pe care le trăiesc;

• discută strategii de rezolvare a problemelor care au condus la trăirea acelor emoții, setând limite comportamentale.

  Cuvintele cheie sunt: ascultare empatică, acceptare necondiționată și oferirea de învățături practice, pe înțelesul lor, în funcția de etapa de vârstă. Conform cercetătorilor, copiii care au parte de acest stil resimt mai puțin stres, au abilități mai bune de autoreglare, o performanță academică mai bună, relații mai pozitive cu covârstnicii și mai puține simptome de externalizare (agresivitate, violență, bullying etc.).

      Părinții care manifestă un stil lipsit de considerație față de emoții cred în general că tristețea și furia pot provoca durere copilului și că este datoria lor să schimbe aceste „emoții toxice” cât de repede cu putință. Abordarea lor este reprezentată de ignorarea, trivializarea sau negarea acestora („hai că nu e chiar așa de grav, o să treci rapid peste, nu e cazul să exagerăm” etc.). Comparativ cu primul stil, părinții încadrați aici oferă puțină ghidare pentru reglare emoțională, conștientizează și acceptă puțin emoțiile în viața lor și a copiilor, nu fac coaching emoțional. Copiii au dificultăți în a-și rezolva problemele socio-emoționale și învață că tristețea, furia sau frica sunt rele și nu trebuie trăite sau exprimate.

      Stilul disfuncțional sau dezaprobator este considerat cel mai dur dintre cele patru stiluri, caracterizat de manifestarea deschisă a criticii față de emoțiile negative exprimate de copil sau chiar pedepsirea acestuia („fii serios, băieții nu plâng; nu e voie să fii supărat/-ă, dacă mai ești furios te lovesc” etc.). Copiii care interacționează cu părinții prin intermediul acestui stil pot fi mai puțin competenți din punct de vedere social și emoțional, tind să aibă un nivel de anxietate ridicat și abilități slabe de reglare emoțională.

   În fine, stilul „laisez-faire”, deși include conștientizarea și acceptarea emoțiilor copiilor, presupune puțină ghidare spre deloc în ceea ce privește reglarea emoțională, fără limite comportamentale și cu o probabilitate scăzută de a învață în mod activ copilul cum să rezolve problemele.

  Așa cum am mai menționat, dezvoltarea reglării emoționale este un proces complex, implicând atât mecanisme interne precum: temperamentul, dezvoltarea neurologică și influențe genetice, cât și externe, precum mediul cultural și social. Stilul de parenting nu este singurul factor care contribuie la dezvoltarea reglării emoționale în rândul copiilor și adolescenților, dar este unul important și deloc de neglijat.

    Vestea bună este că stilul de parenting se poate schimba la orice vârstă, iar interacțiunile sănătoase dintre părinți și copii conduc la o conexiune mai bună, înțelegere reciprocă, împărtășirea convingerilor personale și o percepție mai pozitivă a relației. Copiii nu au nevoie de părinți perfecți, ci de experiențe suficient de bune care să le permită explorarea lumii cu încredere.

Referințe bibliografice

• Eisenberg, N., Guthrie, I. K., Fabes, R. A., Reiser, M., Murphy, B. C., Holgren, R., Maszk P. & Losoya, S. (1997). The relations of regulation and emotionality to resiliency and competent social functioning in elementary school children. Child development, 295-311. https://doi.org/10.2307/1131851

• Gottman, J. M., & DeClaire, J. (1998). Raising an emotionally intelligent child. Simon and Schuster.

• Gottman, J. M., Katz, L. F., & Hooven, C. (1996). Parental meta-emotion philosophy and the emotional life of families: theoretical models and preliminary data. Journal of family psychology, 10(3), 243. https://doi.org/10.1037/0893-3200.10.3.243

• Gottman, J. M., Katz, L. F., & Hooven, C. (2013). Meta-emotion: How families communicate emotionally. Routledge.

• Hakim-Larson, J., Parker, A., Lee, C., Goodwin, J., & Voelker, S. (2006). Measuring parental meta-emotion: Psychometric properties of the emotion-related parenting styles self-test. Early Education and Development, 17(2), 229-251. https://doi.org/10.1207/s15566935eed1702_2

• Lightfoot C., Cole M. & Cole S. (2013). The Development of Children, Worth Publishers, New York

• Schaffer, H. R. (2010). Psihologia copilului. ASCR, Cluj-Napoca.

• Ştefan, C. A., & Avram, J. (2017). Investigating direct and indirect effects of attachment on internalizing and externalizing problems through emotion regulation in a cross-sectional study. Journal of Child and Family Studies, 26(8), 2311–2323. https://doi.org/10. 1007/s10826-017-0723-7.