Vindecarea unei inimi rănite prin creativitate și acțiune
Vindecarea după o experiență dureroasă nu are loc la o linie de start, astfel încât să ne prezentăm în fața ei și să știm că din acel moment nu o vom mai lua niciodată de la capăt. Este perfect în regulă să resimțim tot coktailul de emoții contrastante și să nu facem nimic cu ele în afară de a le observa, fără critică! La fel de în regulă este să ne romantizăm viața și creativitatea pentru noi înșine, prin acțiuni plăcute, chiar înainte să simțim că suntem pregătite.
8/24/20264 min read
Mulți oameni, dacă nu chiar toți, experimentează la un moment dat o decepție în iubire cu implicații profunde asupra structurii lor interne. Dar nu mulți împărtășesc experiența personală sau vorbesc despre cum se simte la ei durerea emoțională. Nu neapărat pentru că nu și-ar dori, ci pentru că durerea uneori înghite gândurile, emoțiile, sentimentele și cuvintele deopotrivă. Undeva în colțul minții noastre, știm că nu suntem prima persoană care trece printr-o dezamăgire, știm că există și alte variante de viață fericită și că la un moment dat vom trăi din nou fără giulgiul durerii prezente. Dar când emoții intense și negre ne cuprind după un zbucium sufletesc, o astfel de perspectivă asupra viitorului nostru pare puțin probabilă.
Vindecarea după o experiență dureroasă nu are loc la o linie de start, astfel încât să ne prezentăm în fața ei și să știm că din acel moment nu o vom mai lua niciodată de la capăt. A da drumul persoanei care ne-a rănit nu vine într-o singură formă, ci are loc în puncte de start și de stop, în demarări și opriri bruște, are o traiectorie variabilă, cu o durată încă necunoscută. A da drumul necesită o alegere continuă. Uneori necesită mai multe alegeri repetate, dureroase, în aceeași zi.
Putem trăi diferit de frumos și după o experiență dezamăgitoare, chiar dacă într-o altă formă de viață, una pe care o creăm noi, așa cum ne-o dorim noi, așa cum o visăm noi. Nu degeaba în psihologie există conceptul de dezvoltare post-traumatică – o creștere a sinelui despre care nu știam că există înainte de evenimentul perturbator.
Este perfect în regulă să resimțim tot coktailul de emoții contrastante și să nu ne judecăm pentru asta! La fel de în regulă este să ne romantizăm viața și creativitatea pentru noi înșine.
E important să ne punem pantofii cu toc și să pășim în siguranța propriei inimi, chiar dacă acum e rănită și tremurândă. Chipul nostru plăcut merită în continuare să fie văzut în aerul răcoros al dimineții, iar parfumul nostru preferat să fie împrăștiat în adierea vântului. Pașii noștri hotărâți sunt așteptați în continuare în parcul de la marginea orașului. Micile opinii pe care la avem despre aproape orice, zâmbetul cochet și ochiadele enigmatice merită observate din nou în pub-ul nostru favorit. Băutura spumantă cu lapte de migdale de la cafeneaua din colțul străzii abia așteaptă să fie sorbită cu poftă.
E important să probăm rochia roșie din adâncul dulapului și să mergem la petrecerea de seară, să ne bucurăm de cocktail-ul oferit la bar și să dansăm pe muzica preferată. Știu, inima poate plânge fără zgomot în tot acest timp; poate ne simțim prezente doar pe jumătate sau izolate de restul lumii și neînțelese; poate ne întrebăm ce rost are sau ce credem că obținem? E bine să avem așteptări realiste: nu vom „scăpa” de durere făcând, cel puțin nu imediat, dar făcând vom realiza că putem învăța să trăim cu ea, fiindcă spațiul din interiorul nostru este mai mare decât anticipăm. Ne suntem datoare nouă înșine să adunăm ultimele rămășițe de putere și să acționăm pentru noi, amintindu-ne că atunci când credem că nu mai putem, de fapt mai putem un pic.
E important să trecem iar pe la rafturile cu cărți noi de la librăria ce se găsește pe traseul spre serviciu și să ne gândim ce lucrare s-ar potrivi în biblioteca noastră. E important să reluăm pictura pe numere, drumețiile pe munte, lecțiile de yoga, serile distractive de karaoke, decorarea obiectelor, crearea lumânărilor parfumate sau gătitul unei cine gustoase. Poate ar fi momentul să ne înscriem în sfârșit la lecțiile de chitară pe care le-am tot amânat în ultimii ani; sau să ne cumpărăm bicicleta de exterior și să ne alăturăm unui grup de cicliști amatori, chiar dacă am avut totdeauna senzația că avem două picioare stângi în loc de unul.
Am putea să începem un jurnal intim în care să ne trecem de mână însemnările minții noastre împrăștiate sau să participăm la cursul de dezvoltare personală de care am fost anunțați de prietenul apropiat. Ne-am putea redecora locuința, punând în colțuri vaze cu ornamente firave și îndrăznețe deopotrivă; putem așeza lămpi de veghe cu diferite culori, putem da drumul muzicii pe fundal și aprinde bețișoare parfumate în timp ce ne răsfățăm cu un smoothie elegant și nutritiv. Am putea să ne dăm voie să alergăm prin ploaie, să facem echitație sau, dacă suntem mai îndrăznețe, să sărim cu parașuta.
E important să sunăm cel puțin un prieten și să-l invităm la un pahar de vorbă. Nu suntem slabe dacă inițiem conversații, acțiuni sau facem planuri firave de viitor atunci când suntem într-o stare emoțională sărăcită. Dimpotrivă – dăm dovadă de introspecție și conștientizarea nevoii de ajutor. Suntem încă în mijlocul caruselului cu emoții dezacordate, iar acest lucru este normal. Și așa cum știm intelectual că există primăvară după iarnă, avem nevoie să lăsăm speranța să încolțească și în sufletul nostru, acționând. Viața are diverse forme. Ce cunoșteam noi înainte de rana inimii noastre este doar una dintre ele. Nu putem prezice viitorul, dar îl putem construi.
Gândul că suntem ființe umane valoroase prin simplul fapt că ne-am născut aici în urmă cu câteva decenii, gândul că viața merită trăită și experimentată în toate variantele ei și că este un privilegiu că existăm, gândul că am putea transforma durerile noastre călcate în picioare cu bocanci murdari în ceva folositor, în petale de speranță, de exemplu, sau de bunătate și de înțelegere, cu o mireasmă nouă și proaspătă – toate aceste gânduri trebuie să rămână în mintea noastră.
Și este datoria noastră să depunem efortul de a nu le uita. Cu curiozitate și curaj, pășim în continuare pe acest nou traseu al vieții noastre, făcând efortul mintal de a ne gândi excesiv și la cele mai bune scenarii posibile pentru noi.
Pentru întrebări sau nelămuriri, nu ezita să mă contactezi.
© 2025-2026. All rights reserved.
