Durerea – oaspetele nedorit din viața noastră

      Mulți oameni (dacă nu chiar toți) suferă o decepție la un moment dat sau o pierdere ireversibilă sau răsturnarea unei situații cu implicații profunde asupra structurii lor interne; un diagnostic neașteptat, trădare, doliu etc. De obicei, elementul de surpriză este cel care șochează cel mai mult. Și cu toate că optimismul nostru iluzoriu („mie nu mi se va întâmpla așa ceva niciodată”) ne-a împiedicat să prezicem probabilitatea evenimentului în cazul nostru, durerea umană este o experiență universală și destul de comună.

   Când resimțim durere emoțională, în creierul nostru sunt activate aceleași zone ca în cazul durerii fizice. Nu e de mirare că ne simțim copleșiți, că ne scade performanța sau randamentul zilnic, că pare imposibil să ne îndreptăm atenția spre altceva în afară de propria noastră invazie emoțională. Un episod dureros este uneori trăit ca o experiență traumatică ale cărei consecințe pot fi: creșterea activării fiziologice, frica intensă, sentimentul de neajutorare, apariția disfuncționalităților din punct de vedere social și profesional.

     Dar adevărul este că fericirea nu este o stare permanentă. Ea se află mai degrabă pe un continuum și în diferite perioade din viața noastră ne vom afla în diferite puncte pe axa ei. La un moment dat, vom fi expuși unei suferințe mari care va avea impact marcant asupra noastră, însă experiența nu este ireversibilă, iar percepția noastră asupra consecințelor este supusă schimbării.

    Atitudinea prealabilă pe care ne-am format-o cu privire la durere s-ar putea să influențeze radical modul în care ne va afecta atunci când ne lovește. Interesant este faptul că în medicină se cunoaște că suferim din cauza prezenței durerii, dar și din cauza absenței acesteia. Bolile rare, precum lepra, au consecințe de-a dreptul grotești asupra persoanelor cu acest diagnostic pentru că acestea nu simt durerea. În cazul lor, nu funcționează indicatorul care poate da semnale că ceva este în neregulă și deci, care poate conduce la schimbare. Deşi ne face să ne simţim rău, durerea ne spune că ceva este în neregulă cu corpul nostru (sau cu sufletul nostru) şi că trebuie să acţionăm pentru a anula consecinţele negative ale lucrurilor care nu merg bine.

      Acceptarea realității că prin natura noastră umană nu suntem imuni la suferință și a faptului că nu putem controla totul în viața noastră reprezintă un punct de start de la care să începem să ne clădim concepția despre durere. Nu este un demers plăcut și nici ușor. Și totuși, suntem datori să încercăm să ajustăm convingerile, astfel încât acestea să ne conserve viața. Uneori durerea este un portal către reflexie profundă interioară. Nu ne vine natural în dinamica vieții noastre cotidiene să ne luăm timp să stăm cu noi înșine și cu toate gândurile și emoțiile negative pe care le resimțim. Procesarea durerii poate include lacrimi și suspine, dar și o alegere conștientă și o înțelegere a factorilor care ne-au dus acolo, precum și hotărârea de a ne schimba. Nu vom fi înnoiți peste noapte. Posibil să rămânem cu amintiri triste multă vreme, dar vindecarea începe cu pași mici. Și acesta este cel mai important lucru.

        E necesar să creăm un nou design mintal pentru ființa noastră, unul care să răspundă nevoilor de acum, care să fie congruent cu valorile și obiectivele noastre. Este o muncă migăloasă, asemenea asamblării unui mozaic și pentru o vreme va semăna mai degrabă cu un haos fără formă și inutil. Dar cu toții știm uimirea celor care privesc întregul rezultat din unirea acelor părți mici și aparent fără rost.

Vindecarea după o rană emoțională, indiferent de contextul în care s-a produs, este un proces intim care cere timp și în care luăm alături de noi pe cineva în care avem încredere și despre care știm că ne poate ajuta în circumstanțele noastre. Este important să precizez că deși pot exista cele mai bune intenții din partea celorlalți, nu toată lumea este echipată să ofere suportul de care avem nevoie sau să ne îndrepte privirea spre direcția bună pentru noi. Nimeni nu deține rețeta perfectă a fericirii universale (poate doar danezii :) - vezi „Hygge – rețeta daneză a fericirii”). Avem nevoie să descoperim prin colaborare și congruență cu valorile noastre ce e bine pentru noi în contextul în care ne găsim acum, nu în abstract.

       Ancorarea în prezent ajută mai mult decât pierderea în trecut sau proiecția în viitor. Cu încredere, curaj, deschidere și ghidaj profesionist putem învăța să ne de-centrăm de pe durere și să lăsăm loc curiozității unei vieți noi, lăsându-ne ghidați de ceea ce ne doare.

Referințe

• Brand P., Yancey Ph, Darul durerii. Un dar pe care nimeni nu-l dorește (2006), Majesty Press

• Demirtas, A. S., & Yildiz, B. (2019). Hopelessness and perceived stress: The mediating role of cognitive flexibility and intolerance of uncertainty. Dusunen Adam Journal of Psychiatry and Neurological Sciences, 32(3), 259.

• Mee, S., Bunney, B. G., Reist, C., Potkin, S. G., & Bunney, W. E. (2006). Psychological pain: a review of evidence. Journal of psychiatric research, 40(8), 680-690.

• Meerwijk, E. L., Ford, J. M., & Weiss, S. J. (2013). Brain regions associated with psychological pain: implications for a neural network and its relationship to physical pain. Brain imaging and behavior, 7(1), 1-14.

• Papini, M. R., Wood, M., Daniel, A. M., & Norris, J. N. (2006). Reward loss as psychological pain. International Journal of Psychology and Psychological Therapy, 6(2), 182-213.

• Parada-Fernández, P., Herrero-Fernández, D., Oliva-Macías, M., & Rohwer, H. (2020). Stressful life events and hopelessness in adults: the mediating role of mentalization and emotional dysregulation. Brazilian Journal of Psychiatry, 43, 385-392

• Vadivelu, N., Kai, A. M., Kodumudi, G., Babayan, K., Fontes, M., & Burg, M. M. (2017). Pain and psychology—a reciprocal relationship. Ochsner Journal, 17(2), 173-180.