Depresia la bărbați – între vulnerabilitate și tăcere

Studii recente arată că persoanele care aderă rigid la normele masculine au mai multe simptome de depresie și somatizare, în special dacă flexibilitatea psihologică este redusă.

Gabriela Gujan

9/14/20253 min read

man sitting on chair covering his eyes
man sitting on chair covering his eyes

       Conform Asociației Americane de Psihologie (2022), tulburările depresive reprezintă prima cauză de dizabilitate în perioada de mijloc a vieții. Acestea afectează peste 280 de milioane de persoane la nivel mondial și au implicații atât la nivel individual, cât și social. Probabilitatea debutului crește semnificativ după pubertate, iar riscul este de 1.5-3 ori mai mare la femei decât la bărbați (APA, 2022).

       Din punct de vedere clinic, tulburările depresive reprezintă tulburări afective și sunt de mai multe tipuri, caracterizate prin dispoziție depresivă persistentă, anhedonie (pierderea interesului sau plăcerii pentru activități), fatigabilitate crescută și o gamă variată de simptome cognitive și somatice, precum tristețe profundă, sentimentul de gol interior, modificări ale apetitului, ale programului de somn, dificultăți de concentrare și decizionale etc.

      Este important de subliniat că depresia depășește experiențele obișnuite de tristețe sau stres, având un caracter cronic și debilitant dacă nu este tratată corespunzător. Aceasta nu este un semn de slăbiciune; poate afecta atât copiii sau adolescenții, cât și adulții, indiferent de statutul social.

    Depresia mascată („masked depression”) se referă la forme de depresie în care simptomele afective clasice sunt reduse sau neexprimate explicit, în schimb predomină manifestările somatice, comportamentale sau externe, cum ar fi:

  • iritabilitate crescută și izbucniri de furie;

  • simptome fizice care nu par să aibă o cauză biologică: dureri de cap, dureri de spate, probleme digestive;

  • consum excesiv de alcool sau substanțe;

  • hiperactivitate profesională ca mecanism de evitare etc.

      La bărbați, această formă atipică poate fi mai frecventă și subdiagnosticată, din cauza normelor socioculturale legate de exprimarea emoțiilor și strategiilor de coping diferite, care pot duce la strategii de evitare a simptomelor afective.

       Studii recente arată că persoanele care aderă rigid la normele masculine au mai multe simptome de depresie și somatizare, în special dacă flexibilitatea psihologică este redusă.

      Există mai multe modele masculine larg acceptate în societatea de astăzi și care pot influența într-un mod negativ căutarea ajutorului profesionist în cazul bărbaților. De pildă, modelul masculin tradițional, bazat pe stoicism, reziliență și putere este văzut ca primitiv, negativ și patriarhal. Modelul masculin hegemonic se referă la idealul masculin de comportament din punct de vedere social, prezentând cea mai respectabilă formă de a fi bărbat într-o anumită societate. Aceasta cuprinde: negarea slăbiciunii, auto-control emoțional, dominanță fizică, evitarea comportamentelor considerate feminine (a se plânge sau a cere ajutor) și comportamente agresive.

      Aceste percepții cu privire la rolul de gen masculin au fost considerate ca fiind responsabile de acceptarea diferitelor credințe negative despre sine și despre lume, care pot sta la baza dezvoltării mai multor simptome depresive.

      Psihoterapia este crucială în astfel de cazuri, în special terapiile centrate pe reglarea emoțiilor, terapia cognitiv-comportamentală care include componente de conștientizare a senzațiilor corporale, precum și intervenții care să faciliteze exprimarea emoțională într-un cadru sigur. De asemenea, tratamentul comorbidităților somatice și gestionarea problemelor medicale coexistente sunt importante.

      În loc de concluzie, vă invit să reflectați asupra voastră înșivă sau asupra celor dragi, căutând să fiți atenți, fără judecată, dacă există sau nu astfel de simptome. Cu cât tratamentul este mai timpuriu și mai personalizat pentru problemele specifice ale omului, cu atât este mai eficient.

       Atenție: nu toți oamenii triști sunt depresivi; și nu toți oamenii care zâmbesc și par „în regulă” sunt lipsiți de vulnerabilitățile depresiei. Cere ajutor profesionist!

Referințe: